Printul creator.

Chemand soapta sa,atingerea,raza.
Zambind inmarmurit privind spre ea.
Linistea tresare,noaptea se-aduna,
lumina-i obscura.
Sclipiri purpurii coboara din cer
Impietrind lacul intr-o stanca de foc si otel.
Se-nalta peste vazduhul celibatar,
Schimba starea in haos primordial.
Se dezlantuie;o atinge usor..
Se-ntoarce si pleaca lasandu-se
creator.

molipsire..dragostea e oarba.

Am sa incep cu o poveste ca sa va dati seama de ceea cea vreau sa zic:

Intr-o buna zi,NEBUNIA s-a gandit sa-si invite prietenii la o petrecere.Si dupa ce s-au adunat toti,VESELIA,ca sa mai invioreze atmosfera,ca doar asta e treaba ei,a propus sa se joace cu totii de-a v-ati ascunselea.Ideea a fost primita cu entuziasm,doar cativa s-au abtinut.ADEVARUL a decis sa nu se ascunda,si..de ce s-o faca,la urma urmei?! MANDRIA a refuzat,sub pretextul ca ar fi un joc prostesc(de fapt,era invidioasa ca nu fusese ideea ei),LASITATEA n-a vrut sa riste,LENEA si FRICA au reuzat si ele,fiecare din motivele ei.Nebunia,incantata de ideea de joc,s-a oferit sa numere.Zis si facut.LIPSA-de-GRIJI
s-a tolanit in primul strat de trandafiri frumos mirositori.INVIDIA s-a ascuns la umbra CONSECVENTEI,care reusise sa se catere pana in varful celui mai inalt copac;FRUMUSETEA si-a gasit ascunzatoarea perfecta-un lac cristalin;LIBERTATEA s-a ascuns intr-o rafala de vant,iar TRISTETEA a inceput sa planga-asa,din senin.La fel si DISPERAREA,care s-a trezit in fata unui zid si n-a mai stiut incotre."...98,99,100!" "Pe cine nu e gata,il iau cu lopata",a terminat Nebunia de numarat.Prima descoperita a fost CURIOZITATEA-vrand sa vada cine pica primul,a riscat sa-si scoata capul din ascunzatore.A doua a fost GENEROZITATEA-ramasese cu un ascunzis cam slabut-pe cele bune le cedase prietenilor.Si BUCURIA a fost descoperita repede-i se auzea de departe ganguitul.Dupa EGOISM n-a trebuit sa caute prea mult,s-a dat singur in vileag.Cu INDECIZIA a fost si mai usor:statea pe un gard si nu se putea horati pe ce parte sa se ascunda.Si,uite-asa,Nebunia si-a gasit toti prietenii,numai DRAGOSTEA lipsea..Asa ca a pornit in cautarea ei.A cutreierat munti si vai,a cautat-o pe sub pietre,a cautat-o prin spatele curcubeului,a cautat-o prin copaci.Si cand era pe cale sa renunte,a zarit un tufis de trandafiri salbatici.Cu o nuielusa,a inceput sa miste crengile,pana cand a auzit un tipat de durere.Era Dragostea,careia spinii ii scosesera ochii.Nebunia a implorat iertare si,in cele din urma,i-a propus un targ:s-o insoteasca peste tot si sa fie vederea ochilor ei.Si,uite asa,de atunci Dragostea e oarba vesnic insotita de nebunie......

Si la propriu vorbind,dragostea e oarba.Dar la figurat e atat de oarba incat ajungi sa te molipsesti de persoana iubita si acest sentiment incepe sa devina atat de puternic incat ajungi sa nu mai observi aspectele negative ale partenerului,el crescand in ochii tai cu fiecare gest(fie acesta bun sau mai putin bun).Si tu ai sa-l observi ca fiind ireprosabil,perfect,fara greseli.Dar va las pe voi sa interpretati cum vreti...[xxoo]

viata e albastra in zilele de noiembrie...

Zile de noiembrie..putin pana la Craciun.Oare cui nu-i place sa stea in casa la caldura,pe cand afara e frig si sa citeasca o carte buna,sa bea un ceai sau sa iese cu prietenii la un vin fiert intr-unul din localurile lor preferate.Numai cand ma gandesc la lucrurile acestea,ma gandesc la zile de noiembrie.Da,un noiembrie potrivit.nici prea calduros,nici prea friguros.Destul de perfect incat sa poti sa-ti mai iei dress-urile preferate cu cizmulite.Si cu palton.Asta daca vrei.Imagineaza-ti un sfarsit de toamne perfect:cu fulgii de zapada care se bat cu frunzele pentru asfaltul rece,cu arborii goi,fara frunze,doar crengile ce se mai observa,cu o stare sufleteasca relativ vesela:),ce o accepta sufletul omenesc pt ca se apropie iarna.Anotimpul iluziilor,al magiei,al ce vreti voi........Prefer sa ma bucur de fiecare noiembrie ca si cum ar fi ultimul.Niciodata nu ai sa stii ce o sa se intample.Si viata nu e roz,pt mine e albastra.Un albastru-indigo..pe mine ma binedispune nuanta aceasta.Poate ca e una dintre culorile mele preferate.Dar asta e alta parte..Sarind peste,si ia-o ca un sfat spus din inima:NU UITA NEVER ZILELE DE NOIEMBRIE...

Bobocel.

Poate nu am mai scris de mult,dar efectiv nu am avut timp.Fiind bobocel as putea spune ca vreau sa dau timpul inapoi,sa fiu iarasi la scoala generala unde prfii (care noua ni se pareau severi) sunt o nimica toata pe langa profii exagerati de stricti ai liceului :|.Dar trebuie sa te acomodezi,nu ai ce face.Uneori devii dependent de teme,alteori te saturi pana peste cap de ele.Dar dragi cititori,stiti vorba aia "anii de liceu sunt cei mai frumosi ani din viata" da,total banal.Mie nu mi se pare a fi asa:))..dar sunt inca la inceput,de acum incep marile peripetii(care unele au inceput deja),marile iubiri,marea iubire-cum vreti sa o luati(care a inceput,desi urasc sa recunosc asta),marile sperante(care n`au inceput inca,dar sper sa inceapa..sau nu?)
Si bobocel sfios ce sunt,am pasit cu stangul pe "treptele" liceului(nici nu stiu daca avem asa de multe tepte,mai bine ziceam poarta,dar prefer sa las asa)..bn,faza cu stangul ma refer la socializare.Sa fiu mai explicita.Sunt noua.Trebuie sa`mi fac prieteni,right?..voi incerca.next.Cu profii m`am pus bine de la inceput.Stiti voi,note mari la teste predictive,fata activa la ora,fata care`si scrie si invata mereu,fata care are toate grijile clasei pe cap(oarecum)..Hmm,colegii.Colegii sunt ok,in mare parte,mai ales fetele din oras.Insa baietii,vorba unui prieten(nu dau nume):"par copii de clasa a cincea"..da,sunt mici de statura,uratei dar nu conteaza asta.Unii au impresii,altii nu.Depinde de cheful lor momentan.
Sa zicem ca m`am acomodat,am facut fata presiunii,m`am pus bine cu profii,mi`am facut prieteni noi,m`am indragostit(cred,nu sunt sigura)...si iar ajungem la capitolul dragoste despre care chiar nu vreau sa vorbesc ptr ca nu merita frate.Stai si iubesti degeaba si apoi suferi si dureaza pana te resemnezi.Efectiv am suferit o data,nu mai vreau si a doua oara.asa ca ma feresc oarecum de baieti ca sa nu ma indragostesc.Dar s`a intamplat deja si regret.Dar voi lasa dragostea sa treaca pe langa mine,nepasandu`mi,neluand`o in seama.Ok,mint.Normal ca`mi pasa:))..dar nu mai vreau eu,vreau sa ma bazez pe scoala si imi zic mereu ca "oricum nu`s destul de buna pentru el"....asa ca invat sa ma resemnez:d
V`am plictisit deja.stiu asta.sau poate ca nu.
Nu mai conteaza.Gata.o sa apara o noua postare in curand.Depinde daca o sa am inspiratie,chef sau timp.Pana atunci Bucurati`va de viata si traiti clipa!......XXOO

APOGEUL AMUZAMENTULUI

Oare cui nu`i place sa se distreze??..sa rada si sa glumeasca,sa zambeasca atunci cand e necesar,dar nu in exces,ca devine prea stresant :))..Nu accept sa cred ca exista cineva careia sa nu`i placa sa se distreze.Nu,nu vreau sa cred.Pentru ca eu cred,aud,vad si simt ceea ce vreau.Si nu cred ca ar fi un loc mai bun in care sa te distrezi decat marea.Iubesc marea.O ador.Si stii de ce?..ptr ca acolo ma simt libera,nu ma simt legata de nimeni,ma simt independenta..si cele mai tari sunt aventurile tipice marii,si tipii de pe plaja..toot
N`am mai scris de mult,dar am fost la mare si m`am distrat ptr tot anul:))..a fost bestial:x..si inca si acum simt lipsa cocktail`urilor din cluburi,baietilor ce veneau sa ne abordeze,porumbului fiert de pe plaja.a tot.
Daca stau bine si ma gandesc,mai este o luna si cateva zile si se termina si vacanta asta.si incepe scoala.si o data cu scoala incep si emotiile cu integrarea in noua scoala.adica la liceu.si o sa fiu bobocel..dar asta e alta poveste.pupici.
Ns.

Imi e dor..

Chiar daca zic eu "fii optimist", "razi", "totul o sa fie bine",nu e mereu asa.Uneori stau si ma gandesc ca nu e mereu cazul sa fii fericit.Fiecare stare isi are locul sau si clipele sale de stralucire.Poate nu intelegeti ce zic,dar asa e.Fiecare intelege ptr el.Mai mult,sau mai putin.

Consider ca fiecare sentiment,fiecare traire,fiecare chestie are mai mult sau mai putin moment de magie.Si magia asta consta in oranduirea in care sunt asezate lucrurile in timp si spatiu,in univers.Poate credeti ca zic filozofii,dar eu cred ca asa e.Ziceti si voi,viata n`ar fi plictisitoare daca am sti dinainte ce facem sau daca am avea o masina a timpului si sa ne intoarcem in timp si sa remediem greselile pe care le`am facut?..Eu una cred ca asa e si cu sentimentele si cu simtirile noastre,cu viata noastra in general.E o mare filozofie la mijloc,pe care eu o inteleg.Acum depinde de mintea fiecaruia daca o intelege sau nu.

De multe ori stau si ma gandesc daca sunt o minte uimitoare nedescoperita inca sau fiica unuia dintre cei mai bogati oameni de pe planeta si sa fiu infiata sau mai stiu eu ce,sau poate sunt un criminal in serie,sau un om cu ambitii si puteri de care nu sunt capabila deocamdata sa le descopar sau etc.Toti avem dreptul sa visam sau sa ne imaginam diferite lucruri si chestii,dar sa ramanem doar cu visuri.Ptr ca ar trebui sa ne acceptam asa cum suntem,cu bune si cu rele,cu replici muradre sau cu mai putin spirit de observatie decat ceilalti.

Eu una m`am acceptat asa cum sunt:blonda (desi se zice ca blondele sunt poraste),vorba vine:)),cat de cat potrivita de statura 1.65(in prezent-2009),53 de kg,cu o familie perfecta pot sa zic,din toate punctele de vedere,incapatanata asa cum sunt,egoista si ambitioasa,poate si fitoasa,dar in oarecare masura;)),mai mult sau mai putin sociabila(asta depinde daca am chef de discutii sau nu,dar incerc mereu sa fiu placuta),cu cateva vergeturi(ptr ca m`am ingrasat si apoi am slabit brusc),cu o privire spre viata nu prea normala,dar sa nu intram prea mult in detalii:d..Deci m`am acceptat si ma accept.Cu bune si cu rele.Asa sa faceti si voi.xoxo

Total banal.you make me happy :d

"Si ploua,ploua,ploua peste inima mea,
Un rau de lacrimi ramane`n urma ta.." [Voltaj-vara trecuta]

Cam asa e si afara..ploua.Trecand cu privirea prin picaturile de ploaie ce inundau cartierul,am zarit 2 copii ce se imbratisau in ploaie.Destul de scenic,dar ciudat..poate mai raceau,dar important era ca se imbratisau,si poate se iubeau.Erau fericiti macar.Si asta`i cel mai important lucru:sa zambesti si chiar cand ploua afara.Cu adevarat incredibil :)
Cam asa sunt si eu.Imi place sa stau in ploaie.Ador asta.Chiar daca sunt blonda,am ochi verzi,par lung pana la umeri,privire razleata drept inainte;stiti voi,tipic adolescentelor pline de sine.Nu sunt chiar atat de plina de sine,dar asa par..cel putin poza asta inspira.Am 1,65 m.O inaltime destul de potrivita pentru varsta mea (i think so).Cel putin nu sunt cine stie ce inalta si n`am aspiratii destul de marete pentru zambetul pe care il port mereu.Da,sunt fericita de fel.De fapt,nici nu stiu daca as avea motive de tristete,dar in general I `m happy:d.
Tocmai azi ma gandeam ca totul pare asa,ca un cliseu..afara ploua(sau cel putin asa se pare),eu stau in casa si ma plictisesc momentan,pe cand ieri sau in alte zile frumoase eram afara si radeam,ma bucuram de vacanta.Da,e bine ca am luat vacanta,poate chiar prea bine,ptr ca nu m`am mai simtit asa de relax de nu mai stiu cata vreme:-j..Important e ca ma distrez,sau incerc sa ma distrez..
Crede`ma ca merita.pupici.XOXO